Între birocrație și accesul la piață: cât de (in) accesibile rămân a fi piețele din Republica Moldova pentru producătorii casnici?
Autori
Vitalie Rapcea
Director program "Infrastructură Economică și de Mediu"
Victoria Brînza
La începutul acestui an a fost publicată nota analitică cu genericul: „Cât de (in)accesibile sunt piețele autohtone pentru producătorii casnici?!”. Aceasta trece în revistă problemele asociate cadrului normativ autohton care reglementează accesul în piețe a producătorilor casnici. La aproape un an de la publicarea acelei note ne-am propus să vedem dacă accesul în piețe pentru producătorii casnici a devenit mai facil. Pe lângă monitorizarea modificărilor cadrului normativ, am încercat să înțelegem cum se implementează aceste reglementări în cadrul celei mai mari și de referință piețe din Republica Moldova – „Piața Centrală”. Analizând modul în care este asigurat accesul producătorilor casnici pe teritoriul Pieței Centrale, putem extrapola rezultatele și asupra celorlalte piețe din țară. În rezultatul analizei efectuate am constatat că legislația privind accesul în piață a producătorilor casnici rămâne a fi la fel de restrictivă și impracticabilă încât nici administratorii piețelor nu o pot pune în aplicare.
Cine sunt producătorii casnici și cum este asigurat accesul acestora în piețe?
Producătorii casnici sunt persoane fizice, care nu se încadrează în noțiunea de comerciant, care obțin producția agroalimentară ca rezultat al muncii proprii sau în colaborare cu membrii familiei valorificând terenurile din jurul casei, loturile pentru legumicultură sau cele din întovărășirile pomicole. Astfel, în conformitate cu prevederile legale , producătorii casnici pot să comercializeze o parte din surplusul producției agroalimentare proprii cu condiția că venitul încasat anual de aceștia nu depășește valoarea scutirii personale stabilite în conformitate cu prevederile Codului fiscal. În cazul în care acest venit depășește valoarea scutirilor personale, producătorilor casnici le poate fi imputată profilarea activității de întreprinzător și plata impozitului pe profit calculat. Pentru a monitoriza volumul încasărilor realizate de către producătorii casnici, legiuitorul a instituit obligația completării declarației de producător casnic, care trebuie să se realizeze pentru fiecare exercițiu de comerț. Toate declarațiile de producător casnic necesită a fi centralizate în sistemul informațional „Stingerea obligațiilor fiscale prin intermediul serviciului de colectare a impozitelor și taxelor locale” (SIA SCITL).
Producătorii casnici sunt concentrați, preponderent, în mediul rural, unde rata de inactivitate este mult mai mare decât în mediul urban, rata de părăsire timpurie a sistemului educațional este dublă față de cea înregistrată în mediul urban, iar tinerii fac parte într-o proporție mai mare din grupul NEET . Recunoscând aceste realități, și vrând să susțină populația din mediu rural să poată obține o sursă suplimentară de câștig, inclusiv prin dezvoltarea unei afaceri în domeniul agricol, în legislația autohtonă a fost inclusă noțiunea de producător casnic. Statutul de producător casnic permite persoanelor din mediu rural care au un surplus de producție din gospodăria proprie să comercializeze acest surplus într-un cadru sigur pentru ei și pentru consumatori, fără a fi necesară formalizarea activității de întreprinzător.
Accesul în piață pentru producătorii casnici reprezintă un câștig pentru consumatori, dar și un avantaj pentru citadini. Pe de-o parte, persoanele muncitoare din mediul rural dar cu nevoi financiare neacoperite pot să-și comercializeze surplusul din gospodăria proprie și să realizeze un câștig suplimentar atât de necesar. Pe de altă parte, consumatorii din orașe pot avea acces facil la produse de casă, cu o eventuală valoare nutritivă și organoleptică mai mare, la prețuri mai mici decât de la intermediari.
Cu regret, declarația de producător casnic continuă să reprezinte o barieră esențială care limitează accesul în piețe a producătorilor casnici. Printre principalele constrângeri pe care le implică declarația de producător casnic se numără: imprimarea declarației; necesitatea prezentării unui act de identitate original precum și necesitatea furnizării originalului actului de proprietate asupra terenului; declarația necesită a fi completată în prezența perceptorului fiscal sau a reprezentanților administrației pieței care, prin aplicarea semnăturii pe aceasta, confirmă autenticitatea informației indicate; necesitatea semnării repetate a declarației de către reprezentanții administrației pieței, după exercițiul de comerț pentru confirmarea soldului producției rămase și a sumei de bani încasate etc.
Pentru mai multe detalii accesați nota analitică integrală:
Acestă notă analitică a fost realizată cu suportul organizației NED.
Anexe
Notă analitică_Între birocrație și accesul la piață: cât de (in) accesibile rămân a fi piețele din Republica Moldova pentru producătorii casnici?
Descarcă PDF263 KB1 descărcări



