Enciclopedia socio-economică a Moldovei, ediția întâi

Dinamica economică pe parcursul celor trei decenii și jumătate este relevată de următoarele serii statistice: economia măsurată la paritatea puterii de cumpărare a crescut de la 15 miliarde de dolari internaționali în 1992 — și doar 10 miliarde în 1999 — la peste 46 de miliarde în 2025, iar raportată la populația rămasă în țară, ascensiunea pe cap de locuitor, spre circa 19 mii de dolari internaționali, este și mai pronunțată. Inflația a coborât de la patru cifre la o cifră, datoria publică — de la 159% din PIB (1998) la circa 36%, șomajul — de la 14% la 3,5%, iar veniturile bugetare s-au stabilizat peste o treime din PIB. Rămân și multe provocări structurale: deficitul de cont curent, cronic de trei decenii, s-a adâncit în anii 2020 la 14–16% din PIB, iar creșterea economică de după 2022 abia atinge 1% pe an. Astfel, deși în cei 35 de ani de independență a fost obținută o anumită stabilizare a situației economice, în special în raport cu perioada sinuoasă a anilor ‘90, convergența sau cel puțin apropierea de standardele de viață ale țărilor din Europa Centrală și de Est a fost insuficientă. 

Prima perioadă (1991–1996) a fost cea a nașterii statului și a șocului tranziției. Declararea independenței, în 1991, a fost actul fondator care a oferit țării instrumentele suveranității, chiar dacă ruperea de piața sovietică a contractat producția cu circa 40% în primii ani. Hiperinflația zonei rublei, care a atins 1.613,6% în 1993, a distrus economiile unei generații; războiul de pe Nistru, din 1992, a privat statul de circa 40% din produsul intern al fostei RSSM și de circa 90% din capacitatea de generare a energiei electrice. Introducerea leului, în 1993, a fost prima mare realizare instituțională, în timp ce privatizarea prin bonuri și dezindustrializarea au relevat vulnerabilitățile structurale care aveau să persiste.

A doua perioadă (1997–2008) a fost marcată de nașterea economiei remitențelor și formarea unui model de creștere economică care doar a mascat vulnerabilitățile interne. Criza rusă din 1998 a demonstrat costul dependenței de o singură piață, alimentând sărăcia care a ajuns la punctul maxim în 1999, când economia coborâse la aproximativ o treime din nivelul anului 1990. Aceasta a dat naștere fenomenului de emigrare în masă care a generat cel mai puternic motor al creșterii ulterioare, dar și una din cele mai grave crize demografice din Europa. 

A treia perioadă (2009–2019) a fost cea a aspirațiilor europene, dar și a celor mai grave derive interne. Schimbarea de regim din 2009 a deschis o etapă dinamică a integrării, culminând cu Acordul de Asociere, cu zona de liber schimb și cu liberalizarea vizelor în 2014, care au reorientat busola comercială a țării spre Vest. În paralel, însă, a luat turații fenomenul de capturare a statului de interese obscure, care a atins apogeul prin frauda bancară din 2014 — sustragerea a circa un miliard de dolari, echivalentul a aproximativ 12% din PIB —, urmată de devalorizare și de ani de regres democratic, încheiați abia prin căderea regimului oligarhic, în 2019.

A patra perioadă (2020–2026) a fost cea a policrizei și, în același timp, a ireversibilității procesului de integrare europeană. Pandemia, criza energetică, războiul din Ucraina și puseul inflaționist de peste 34% au testat la limită reziliența unui stat mic. Spre deosebire de deceniile anterioare, când fiecare șoc producea un colaps, crizele recente au fost gestionate printr-un cadru instituțional consolidat și cu sprijin extern masiv. Totodată, statutul de țară candidată la UE, obținut în 2022, decuplarea energetică de Rusia, deschiderea negocierilor de aderare și înscrierea parcursului european în Constituție, în 2024, au transformat aspirația europeană într-un proces concret, sprijinit acum de Planul de Creștere al UE pentru Moldova.

Privite împreună, aceste evenimente au fost modelate de câteva forțe transversale. Cea mai persistentă vulnerabilitate a fost dependența — de o singură piață, de un singur furnizor de energie, de un singur flux de venituri, remitențele —, care a transformat, de fiecare dată, un șoc extern în criză internă. A doua forță a fost calitatea instituțiilor: acolo unde s-au construit instituții independente, precum banca centrală, rezultatele au fost durabile; acolo unde au fost capturate, precum justiția, costurile au fost catastrofale. A treia a fost costul demografic: de la circa 4,36 milioane de locuitori la independență (3,65 milioane fără stânga Nistrului), populația a scăzut la aproximativ 2,4 milioane în 2024.

Comparația regională confirmă că pe parcursul celor 35 de ani de statalitate, Moldova a ratat multe oportunități de dezvoltare, iar eșecurile, cu părere de rău, au depășit succesele. Pornind de la o linie de start mai mult sau mai puțin aceeași din 1991, Moldova, comparativ cu statele Europei Centrale și de Est, a ratat „marea convergență” a regiunii. În timp ce România a urcat de la circa 35% din media europeană a puterii de cumpărare în 2004 la aproape 78% astăzi, iar Polonia a depășit 80%, Moldova rămâne la aproximativ o treime din media UE. Cauzele principale trebuie să le căutăm în instituții slabe, politizate și capturate de interese obscure.

Pentru Moldova de azi și de mâine, lecțiile acestui parcurs sunt despre importanța diversificării (piețelor, furnizorilor, surselor de venit etc.), dar și a unor instituții puternice și integre. Diversificarea — a piețelor, a energiei, a surselor de venit — este o condiție de supraviețuire. Calitatea și independența instituțiilor determină destinul economic al țării. Securitatea energetică este o componentă a securității naționale. Modelul bazat pe consum și remitențe și-a atins limitele, iar trecerea la unul întemeiat pe investiții, productivitate și exporturi, capabil să rețină forța de muncă, este imperativul strategic cel mai presant. Stabilitatea politică și ancorarea externă pot compensa până la un moment dat fragilitatea internă, însă nu o pot înlocui.

Accesați cronologia interactivă

În scurt timp vor fi disponibile și versiunile în limbile rusă și engleză.

Această publicație a fost realizată de către Centrul Analitic Independent „Expert-Grup” în parteneriat cu Fundația „Friedrich Ebert” (FES).Opiniile exprimate în această publicație aparțin autorilor și nu reprezintă în mod neapărat opinia FES. „Expert-Grup” nu își asumă luări de atitudine colective. Comercializarea publicațiilor FES nu este permisă decât cu aprobarea în scris a Fundației „Friedrich Ebert” (FES).

  1. Fondul Monetar Internațional, World Economic Outlook, baza de date — seriile pentru Republica Moldova (PIB la PPC, inflația, datoria publică, șomajul, veniturile bugetare, soldul contului curent, 1992–2025); PIB-ul pe cap de locuitor — calcul al autorilor pe baza PIB PPC (FMI) și a populației cu reședință obișnuită (BNS) (accesată în august 2026; valorile pentru 2024–2025 sunt estimări/proiecții FMI). https://www.imf.org/en/Publications/WEO