Conferința Internațională Anuală MACRO „Republica Moldova, la 30 de ani de independență. Concluzii și perspective pentru o dezvoltare sustenabilă”, ediția a IX-a

Pe parcursul celor 30 de ani de independență, Republica Moldova nu s-a realizat din perspectivă de țară, stat sau chiar de națiune. Din perspectiva fiecăruia din cele trei concepte, Republica Moldova a rămas puternic fracturată până în ziua de azi. Ca și națiune, Republica Moldova încă nu s-a realizat în forma unei comunități de oameni ce ar fi în deplin consens privind identitatea și istoria, dar și - la fel de important - privind viitorul lor (de exemplu, conform Barometrului Opiniei Publice din 2021, 50% din populație consideră că Republica Moldova trebuie să se orienteze spre Uniunea Europeană, iar 33% - spre Rusia). Ca și țară, Republica Moldova încă nu este în stare să-și impună suveranitatea pe tot teritoriul său recunoscut internațional (problema diferendului transnistrean a rămas până astăzi nesoluționată și fără perspective reale de clarificare în viitorul apropiat). Ca și stat, Republica Moldova încă rămâne disfuncțională în multe aspecte, inclusiv în ceea ce privește pilonii săi fundamentali, cum ar fi instituțiile democratice, supremația legii și asigurarea unei baze economice stabile. Acest din urmă fapt este confirmat de numeroase crize provocate de aceste vulnerabilități („furtul miliardului”, concesionarea Aeroportului, falimentarea unor întreprinderi de stat de importanță strategică și, mai nou, criza energetică).

În esență, Republica Moldova nu a reușit să facă un salt cu adevărat calitativ în evoluția sa, iar problemele fundamentale ce țin de dezvoltarea țării (instituții slabe, guvernanță defectuoasă, economie vulnerabilă, dependență energetică completă, mediu înconjurător poluat, protecție socială ineficientă) au perpetuat. Sigur, nu putem ignora anumite progrese obiective produse în această perioadă (diminuarea sărăciei, stabilizarea situației macroeconomice, reformele instituționale sau punerea în aplicare a unor instrumente adiționale de protecție socială). Totuși, acestea cu greu pot fi catalogate drept salturi calitative în direcția unui model durabil de creștere economică: creșterea veniturilor a fost una inegală, cu diferențe enorme, în special, dintre sate și orașe, iar mai bine de un sfert din populația țării se află sub pragul sărăciei absolute; mediul înconjurător a rămas foarte poluat; Republica Moldova nu a devenit cu adevărat atractivă pentru investitori și, mai curând, a pierdut constant concurența cu alte țări din regiune pentru investiții străine; sistemul de justiție, ca și cel de pensii, au rămas nereformate, iar sistemul de protecție socială - slab țintit și ineficient. Cea mai elocventă oglindire a perpetuării problemelor respective este nivelul înalt de neîncredere a populației în principalele instituții ale statului, relevat aproape de toate sondajele naționale de opinie și de ratingurile internaționale.

Drept urmare, după 30 de ani de independență, de facto, nu există un contract social autentic dintre stat și actorii non-statali (populație și firme), din cauza lipsei acute de încredere în autorități. Aceasta, de fapt, este una dintre cele mai grave probleme a Republicii Moldova de astăzi, care alimentează populismul și subminează capacitatea guvernanților de a implementa reforme sistemice cu impact pe termen lung. Respectiv, fiecare guvern nou se focusează pe măsuri cu impact imediat, cele mai dificile reforme fiind amânate pentru următorii ani, iar din cauza aproprierii noilor cicluri electorale acestea sunt amânate în mod cronic. Cele mai elocvente exemple în acest sens sunt reforma sistemului energetic, a sistemului de pensionare, cea a administrației publice sau reforma teritorial-administrativă. Perpetuarea sau chiar agravarea problemelor menționate își are originea în lipsa de viziune consistentă și pe termen lung privind dezvoltarea țării din partea elitelor politice, al căror discurs s-a limitat mereu la convingerea electoratului înainte de alegeri prin promisiuni populiste (ex.: majorări de pensii și salarii sau micșorări de tarife) și, ulterior, justificarea în fața electoratului pentru progresele modeste sau chiar pentru lipsa lor.

De facto, întreaga existență a Republicii Moldova a fost marcată de trei vulnerabilități care nu au fost soluționate până astăzi: erodarea capitalului uman, subdezvoltarea tehnologică și vulnerabilitățile structurale.

● Problema capitalului uman. Stocul de capital uman disponibil pentru transformările sociale, economice și politice de care are nevoie societatea a scăzut permanent din cauza emigrării și a „exodului creierilor”. Scăderea dramatică a populației va deveni, în manualele de istorie, principala caracteristică a perioadei timpurii de independență a Republicii Moldova. Conform estimărilor precaute, populația cu reședință uzuală a scăzut de la 3,6 milioane de oameni în 1991 la numai 2,3 milioane în 2020 (ambele valori nu includ regiunea transnistreană) și nu există semne vizibile de stabilizare a acestui proces. Sporul natural negativ și, mai ales, sporul migrațional negativ au contribuit, ambele, la acest colaps populațional fără precedent pentru o perioadă de pace. Emigrarea a fost cauzată de o mulțime de factori: în anii 1990, au prevalat factorii de respingere (sărăcia, corupția omniprezentă, lipsa perspectivelor pentru familiile tinere); în prezent, însă, deciziile de emigrare sunt tot mai mult motivate de factori de atracție (educație, carieră, bunăstare pentru copii). În același timp, sistemele educaționale formal, informal și non-formal nu au răspuns în mod eficient la imperativele tehnologice, economice și culturale pentru a suplini capitalul uman cu noi resurse. Evident, un anumit progres în reformarea sectorului educațional s-a produs - prin adoptarea Codului Educației, reorganizarea școlilor profesionale și a colegiilor, dezvoltarea învățământului dual, sporirea gradului de autonomie universitară etc. Totuși, rămâne de maximă actualitate problema relevanței educației oferite în Republica Moldova, adică a modalității în care școlile - de la instituțiile de învățământ primare până la ciclul de post-doctorat - răspund realităților zilei.

● Subdezvoltarea tehnologică. Economia moldovenească a suferit în mod constant de un deficit cronic de resurse investiționale. În ultimă instanță, acest fapt a generat un handicap tehnologic major, ceea ce a determinat o specializare internațională nu tocmai favorabilă, pierderea competitivității pe plan global și un nivel redus de productivitate a muncii. Îmbunătățirea climatului investițional pentru investiții private, sporirea preciziei și a gradului de absorbție a investițiilor publice și atragerea activă a investițiilor străine directe (ISD) în sectoarele orientate spre export au fost mereu recomandări generice recurente în rapoartele analitice independente, dar și parte a promisiunilor electorale ale majorității partidelor care aspirau la guvernare. Deși a fost înregistrat un anumit progres al procesului investițional privat, inclusiv în sectorul agricol, acesta nici pe departe nu a fost stabil, anumite șocuri exogene (criza din 2009, secetele, pandemia Covid-19) întârziind formarea noilor capacități de producție. Investițiile private au fost frânate și de o serie de probleme instituționale și structurale, cum ar fi încrederea redusă în justiție, povara reglementărilor excesive, aranjamentele de piață anticoncurențiale sau accesul limitat la creditul bancar și la sursele alternative de finanțare. IMM-urile continuă să mizeze prioritar pe resursele proprii pentru finanțarea proiectelor investiționale, ceea ce extinde enorm durata medie de implementare a acestora. Guvernul a depus, în ultimul deceniu, eforturi pentru ca să îmbunătățească politica generală de investiții publice și mecanismele de planificare și valorificare a acestora - de exemplu, se observă o anumită ameliorare a calității drumurilor naționale. Dar achizițiile dubioase, conflictele de interese și principiile obscure de selecție a proiectelor finanțate au știrbit impactul resurselor publice alocate pentru investiții de capital. În ultimii 30 de ani, investițiile străine au avut un rol-cheie în reabilitarea unor sectoare tradiționale, cum ar fi telecomunicațiile, și în emergența unor sectoare completamente noi, cum ar fi industria automotive. Însă investițiile străine în continuare rămân insuficiente, iar, în anumite cazuri, investițiile străine venite din surse obscure au vulnerabilizat firmele recipiente (sectorul bancar, energetic). În consecință, după criza din 2009, influxurile nete de ISD au constituit circa 200 de milioane USD, în medie anuală. Ca pondere în PIB, influxurile anuale nete de ISD au urmat mai degrabă un declin în deceniul precedent, oscilând în ultimii ani la nivelul de 2-3% din PIB. Având un stoc total al ISD de circa 40% din PIB, Republica Moldova încă se plasează undeva în zona inferioară a clasamentului internațional.

● Vulnerabilitățile structurale. Etapa tranziției timpurii a developat o serie de slăbiciuni sistemice ale economiei moldovenești. Mereu era remarcată dependența excesivă a populației de agricultura de subzistență și felul în care această ocupație, fiind inițial un colac de salvare, a determinat într-un final cronicizarea sărăciei. Sectorul agricol rămâne puternic dependent de capriciile vremii care, de la un an la altul, e tot mai impredictibilă și tot mai austeră. Câteva episoade de secetă catastrofală din ultimele trei decenii au complicat recuperarea de către sectorul agricol a nivelului de producție de până la criză. O altă problemă structurală este cea a îmbătrânirii populației și a implicațiilor pe care acest fenomen le are asupra sistemului public de pensii. Și subiectul dependenței energetice rămâne de maximă relevanță, iar problema lipsei propriilor resurse energetice este agravată de lentoarea implementării mega-proiectelor de interconectare cu sistemul românesc. Merită subliniat, în același timp, progresul realizat de Republica Moldova în sporirea eficienței energetice, determinat atât de investițiile în capital de producție mai puțin energofag, cât și de instrumentele economice motivaționale - contorizarea universală, ridicarea tarifelor la nivelul costurilor de producție și anularea sistemului complicat de subvenționare încrucișată a tarifelor. O altă vulnerabilitate, depășită cu succes, a fost dependența excesivă a exporturilor moldovenești de o singură piață, și anume, cea a Federației Ruse. Ponderea Federației Ruse în exporturi a scăzut de la 44% în anul 2000 la 26% în 2010 și la 9% în 2020. Reorientarea exportatorilor moldoveni către alte piețe a fost determinată de factori atât de respingere (embargourile rusești), cât și de atracție (Sistemul Generalizat de Preferințe, Preferințele Comerciale Autonome și Acordul de Asociere cu UE).

Pe fundalul vulnerabilităților sus-menționate, pe parcursul perioadei de tranziție, economia Republicii Moldova a fost afectată în mod repetat de diferite șocuri negative, fapt ce a subminat în mod fundamental dinamica de dezvoltare economică și tranziția deplină la o economie de piață funcțională, bazată pe un model durabil de creștere economică. Șocurile respective pot fi divizate în cinci categorii generale: (i) șocuri induse de corupție și de administrarea defectuoasă a statului („furtul miliardului” și criza bancară din 2014-2015, concesionarea Aeroportului, falimentarea aparent intenționată a unor întreprinderi de stat strategice); (ii) șocuri de sorginte externă (pandemia Covid-19, crizele economice regionale și globale, războiul din Ucraina, criza energetică); (iii) șocuri climaterice (secetele, inundațiile); (iv) șocurile geopolitice (restricțiile comerciale impuse de Federația Rusă începând cu 2006); și (v) șocurile politice, în special, în contextul instabilității politice din ultimii ani.

Totuși, cele mai grave șocuri țin de eșecurile majore, istorice chiar, de guvernare. Mai jos, reținem trei eșecuri monumentale pe care le-au admis guvernele Republicii Moldova. Fiecare dintre aceste eșecuri au încetinit sau chiar au stopat procesele de transformare a țării. La fel, fiecare dintre aceste eșecuri developează problemele grave de calitate a guvernării, cu care se confruntă de-a lungul anilor Republica Moldova.

1. Frauda bancară fără precedente istorice. Guvernanța proastă și transparența redusă a sectorului financiar au pus mari probleme pentru Guvern și BNM și, de fapt, au generat riscuri de securitate națională deloc neglijabile. Din păcate, aceste vulnerabilități s-au materializat în forma unei fraude bancare fără precedente istorice, care a șubrezit resursele statului, a pus o povară mai mare și pe termen lung pe umerii contribuabililor și a vulnerabilizat țara în fața unor surse de influență externă. Numărul, rolurile și obiectivele urmărite de participanții la fraudă sperăm să fie pe deplin elucidate în cadrul unei anchete eficiente și credibile. Este clar, însă, că aceasta nu s-ar fi putut produce fără suportul tacit sau chiar contribuția activă a unor instituții ale statului, menite tocmai să prevină acest gen de riscuri. Aservirea instituțiilor statului unor interese de grup este cauza principală care a împiedicat reacția timpurie ce putea preveni frauda sau minimiza consecințele acesteia. În urma fraudei, partenerii de dezvoltare au insistat asupra unui proces de curățare a sectorului bancar, de asanare a drepturilor de proprietate și de înlăturare a acționarilor care nu satisfac criteriile de integritate și transparență. Evaluarea acționarilor ar trebui să fie un proces continuu, pentru a preveni repetarea unor crize similare pe viitor. Totodată, este clar că magnitudinea și consecințele fraudei bancare au fost atât de mari, încât sectorul până în prezent rămâne expus și vulnerabil la riscuri.

2. Colapsarea întreprinderilor de stat. Sectorul care, probabil, a suferit cel mai mult și nu a reușit să se adapteze în urma tranziției de la economia planificată la cea de piață este cel al întreprinderilor de stat, majoritatea dintre care au ajuns în prag de faliment. În plus, acestea mereu au fost utilizate pentru distorsionarea competiției oneste ori au fost abuzate în scopul finanțării partidelor ori atingerii altor interese politice, în detrimentul intereselor reale ale contribuabililor și ale țării. Pentru a preveni acumularea unor datorii cvasifiscale din direcția întreprinderilor de stat și implicarea acestora în aranjamente frauduloase, precum și pentru a spori eficiența utilizării resurselor la nivelul întregii economii, Expert-Grup în mod constant a insistat pe privatizarea transparentă a întreprinderilor care pot funcționa în regim de liberă concurență, pe profesionalizarea managementului acestora, pe adoptarea unor standarde moderne de guvernanță corporativă, pe asigurarea transparenței proceselor de achiziții și de contractare a datoriilor, și pe stabilirea unor sisteme de control și audit intern. Mult timp aceste recomandări nu au fost auzite, din contra, Guvernul a adoptat măsuri populiste și ridicole, cum ar fi plafonarea arbitrară a salariilor directorilor de întreprinderi de stat. Lipsa de reacție serioasă a fost determinată nu atât de incompetență, cât mai mult de conflictul de interese al reprezentanților autorităților de politici. Vorba e că mulți dintre cei care sunt responsabili de adoptarea politicilor sunt, în același timp, reprezentanți ai statului în Consiliile de administrare ale acestor întreprinderi de stat, fiind plătiți direct de ele. În plus, întreprinderile de stat reprezintă un vehicul foarte comod pentru finanțarea obscură a partidelor politice, iar numirea directorilor - o sursă de rentă pentru politicieni. Rezultatele acestor „politici” sunt, astăzi, de neinvidiat: ramura electronicelor și aparatelor de precizie este practic defunctă, întreprinderile de stat, altădată respectabile, se dovedesc a fi implicate în traficul unor substanțe și produse interzise, sunt forțate să trucheze achizițiile pentru ca să procure materii prime de la companii furnizoare controlate de politicieni etc. Ca să aducem un singur exemplu în acest sens, vom menționa ÎS „Calea Ferată a Moldovei” - starea financiară precară în care se află astăzi această companie, care cândva era un pivot al economiei, este rezultatul concret al acestei „politici”.

3. Eșecul asigurării supremației legii. Legea justă, certă, universală și aplicată efectiv este o condiție-cheie pentru funcționarea unei economii de piață. Chiar dacă între agenții economici există încredere sau dacă relațiile dintre ei sunt reglementate de norme informale, pentru dezvoltarea pe termen lung a unei economii moderne este indispensabilă supremația legii formale. Economic vorbind, legea este mecanismul principal prin care sunt garantate drepturile de proprietate materială, intelectuală și de orice altă natură, prin care este impusă respectarea drepturilor și obligațiilor contractuale, sunt securizate investițiile și sunt minimizate costurile de tranzacție. Două elemente sunt de importanță primordială: conținutul și implementarea legii. Conținutul legii trebuie definit pornind de la interesul public - și aici este prima mare scăpare a Republicii Moldova: pe parcursul ultimilor ani, procesul normativ, la toate etapele și la toate nivelurile, a rămas extrem de vulnerabil în fața activităților de lobby, a conflictelor de interese și a altor influențe ilegale. În mod paradoxal, una dintre instituțiile cele mai vulnerabile la asemenea activități a fost, dintotdeauna, chiar Parlamentul care, pe parcursul ultimelor decenii, a demonstrat cea mai mare lipsă de respect față de transparența și integritatea procesului decizional. Definirea cadrului legislativ nu este, însă, suficientă. Astfel, fiecare Raport de Stare a Țării a relatat despre faptul că Republica Moldova pică testul implementării efective a legislației, în special, din cauza slăbiciunilor sistemului judecătoresc. Sistemul judecătoresc este o ramură aparte a puterii de stat, care trebuie să fie clar separată de altele. Însă caracterul independent al acesteia trebuie să aibă o corespondență și în nivelul înalt de responsabilitate a judecătorilor pentru deciziile pe care le iau. În loc de aceasta, arogându-și o formală independență de-a lungul ultimelor trei decenii, sistemul judecătoresc s-a transformat într-o castă opacă, autosuficientă și aservită cercurilor de influență politică. Incapacitatea țării de a reforma sistemul judecătoresc este în mare parte rezultatul acelorași conflicte de interese, al confluenței politicului cu economicul, al capacităților limitate ale presei, ONG-urilor și cetățenilor de a identifica și expune marile averi acumulate în mod ilegal, și al slăbiciunilor majore ale sistemului național de formare inițială și continuă a judecătorilor.

Corupția a reprezentat disfuncția majoră în actul de guvernare în ultimele trei decenii. Odată cu dezintegrarea sistemului sovietic și cu trecerea la etapa acumulării sălbatice de capital, corupția a devenit foarte rapid uleiul care ungea roțile dințate ruginite ale economiei moldovenești. În anul 1999, Indicele de Percepție a Corupției, calculat de organizația Transparency International, era de 26 (nivelul 0 vorbește de corupție absolută, nivelul 100 - de integritate absolută). Deși se părea că situația nu mai are unde să se înrăutățească, în 2002, la un an după preluarea de către comuniștii „reformați” a întregii puteri, indicele de percepție a scăzut la 21. Situația s-a îmbunătățit lent, indicele atingând nivelul de 36 în anul 2012, după care, odată cu frauda bancară și oligarhizarea fățișă a instituțiilor statului, Republica Moldova a fost din nou retrogradată, ajungând, în 2016, la nivelul de 30. În următorii ani, situația s-a îmbunătățit parțial, scorul obținut de Moldova în 2020 fiind de 34. Cu asemenea ritmuri, țara are nevoie de 45-50 de ani pentru a ajunge la nivelul unde astăzi se află, bunăoară, Estonia.

Pentru a-și consolida competitivitatea, Republica Moldova trebuie să valorifice mai eficient capitalul uman, să se tehnologizeze, să-și consolideze securitatea energetică și să devină mai imună la schimbările climaterice. Situația internă și externă a Republicii Moldova este în continuă schimbare și țara nu reușește să țină pasul cu tendințele tehnologice, economice și culturale, adaptându-se cu greu la noile provocări de dezvoltare. Acestea sunt multe la număr, însă considerăm că țara va trebui să abordeze mult mai hotărât câteva provocări monumentale care stau în fața sa, și anume:

● Modernizarea sistemului educațional. Reforma efectivă a educației trebuie să înceapă cu reforma sistemului de instruire inițială și continuă a cadrelor didactice, cu finanțarea prioritară a școlii, cu ridicarea standardelor profesionale și a remunerării cadrelor didactice, cu adaptarea curriculumului la noile realități tehnologice și cu flexibilizarea metodelor de implementare a acestuia, inclusiv prin reducerea formalismului birocratic care însoțește procesul didactic. Trebuie utilizate mult mai intens platformele online pentru ca a le permite copiilor să aibă acces la cele mai bune surse de învățare - pandemia Covid-19 a demonstrat că acest lucru este și posibil, și necesar. Școala, în egală măsură, trebuie să pună accentul pe învățare și pe educare. Copiii trebuie să fie protejați de sursele de influență culturală nefastă, care îi îndreaptă pe piste greșite în viață, iar dragostea pentru carte și cunoștințe trebuie să fie promovată ca valoare supremă în societate.

● Recuperarea decalajului tehnologic. Factorii necesari procesului de convergență tehnologică trebuie să fie asigurați cu mult înainte de a vedea rezultatele. Încă din școală, trebuie stimulată și încurajată creativitatea copiilor, iar disciplinele depășite, precum „Educația tehnologică”, trebuie să fie înlocuite cu „Robotica” și cu „Programarea Calculatorului”. Este necesară majorarea semnificativă a burselor la specialitățile ȘTIM (știință, tehnologii, inginerie, matematică) pentru ca tinerii să aleagă mai curajos aceste discipline. În sectorul cercetare și dezvoltare trebuie încurajate activ asimilarea, re-ingineria și adaptarea inovațiilor și soluțiilor tehnologice, precum și cercetările aplicative în cadrul unor parteneriate internaționale la subiecte care în mod direct răspund priorităților societății. Politica de atragere a ISD trebuie să țintească în mod deliberat integrarea furnizorilor locali în lanțurile tehnologice și de aprovizionare internaționale. Totodată, este necesară dezvoltarea mai activă a pieței de capital, pe lângă cea a serviciilor bancare, pentru a spori accesul la finanțare. Aici însă este important de realizat că o serie de factori structurali, cum ar fi conflictul transnistrean și vulnerabilitățile la șocurile externe, mențin riscurile de țară la nivel înalt, ceea ce se reflectă și în costurile la care se împrumută Republica Moldova din exterior.

● Creșterea accelerată a productivității muncii. Republica Moldova se confruntă cu provocări demografice majore, determinate, în special, de emigrarea intensivă și de îmbătrânirea tot mai rapidă a populației. Astfel, în decurs de maximum un deceniu, acel respiro oferit de reluarea creșterii vârstei de pensionare va fi epuizat. Aceasta va pune o povară tot mai mare asupra generațiilor economic active. În plus, dezvoltarea tehnologică tot mai rapidă, automatizarea, robotizarea și avansarea inteligenței artificiale vor reduce enorm valoarea muncii necalificate. În condiția când rata de fertilitate mai degrabă va continua să scadă, iar emigrarea, în cel mai optimist scenariu, se va modera, dar nu va ranversa, singura șansă pentru ca Republica Moldova să se adapteze la aceste noi realități este creșterea rapidă a productivității muncii. Dezvoltarea educației va conduce la creșterea competențelor angajaților, care vor fi mai capabili să mânuiască eficient noile tehnologii, dar, pe lângă aceasta, sunt necesare importante schimbări culturale în atitudinea față de muncă, în paralel cu dezvoltarea capacităților de prognoză a pieței muncii și de prospectivă tehnologică, economică și financiară. Totodată, Republica Moldova are nevoie de o reindustrializare inteligentă care, cel mai realist, ar trebui să se sprijine pe investiții străine directe, să valorifice plenar baza locală de materii prime și care să rezulte în lărgirea asortimentului de bunuri care încorporează o valoare adăugată înaltă. Aceasta subliniază, o dată în plus, importanța educației tehnologice, care ar trebui să fie o garanție că retehnologizarea țării se produce în paralel cu crearea noilor locuri de muncă, mai productive, nu doar cu lichidarea celor neproductive.

● Adaptarea la schimbările climaterice. Fenomenele meteo cu caracter tot mai violent care se observă în ultimele decenii în lume, inclusiv în Europa de Est și în Republica Moldova, tind să se permanentizeze, condiționate fiind de încălzirea globală. Republica Moldova riscă să fie prinsă nepregătită pentru a face față riscurilor atipice cu care s-au confruntat alte țări în ultimii ani. Pe lângă faptul că este expusă și vulnerabilă, țara are rezerve limitate de reziliență și de recuperare în cazul unui cataclism de proporții. Are Moldova o strategie concretă dacă o secetă catastrofală durează nu un an, ci doi sau trei ani? Tactic și operațional, sunt serviciile specializate capabile să reacționeze în cazul declanșării unor incendii de pădure de proporția celor din Europa de Sud din vara anului 2021? În ce măsură este infrastructura urbană pregătită să facă față unor ploi violente de durată? Aceste întrebări nu au un răspuns clar la nivel conceptual și, din câte cunoaștem, nici planuri operaționale detaliate de reacție nu există. După cum arată exemplele țărilor lovite de cataclismele naturale în ultimii ani, costurile de pregătire pentru aceste evenimente sunt mai mult decât îndreptățite de posibilele lor magnitudine și impact.

● Consolidarea securității energetice. Criza energetică din 2021, manifestată pe de o parte, prin creșterea puternică a prețurilor la gaze naturale și produse petroliere, și, pe de altă parte, prin riscurile de aprovizionare cu gaze naturale în volume necesare cu repercusiuni și asupra sectorului energiei electrice, a scos în evidență multiple carențe privind securitatea energetică a țării. Chiar dacă s-a reușit prelungirea cu 5 ani a contractului cu Gazprom, fapt ce va asigura livrarea gazelor naturale în volume necesare și la un preț mult mai avantajos comparativ cu cel de burse, Guvernul trebuie să-și învețe lecția și să demareze un program amplu și consistent de consolidare a securității energetice: diversificarea importurilor de gaze naturale prin procurarea gazelor naturale de la bursele internaționale în perioadă caldă a anului, când prețurile spot sunt cele mai mici pentru înmagazinare în Ucraina și România și complementarea în rețea a gazului importat de la Gazprom, implementarea plenară a Pachetului energetic 3 și dezvoltarea pieței interne de gaze naturale, accelerarea interconexiunii cu România pe dimensiunea energiei electrice și fortificarea rețelelor interne de energie electrică și a interconexiunii cu Ucraina, subvenționarea firmelor și populației în vederea sporirii eficienței energetice și diversificarea surselor de energie și, nu în ultimul rând, stingerea datoriilor istorice acumulate de complexul energetic de pe malul drept față de Moldovagaz. 

Descarcă publicația (ro)  Download the publication (en) 

Această publicație a fost realizată de către Centrul Analitic Independent „Expert-Grup” în parteneriat cu Fundația „Friedrich Ebert” (FES). Opiniile exprimate în această publicație nu reprezintă în mod neapărat opinia FES. „Expert-Grup” nu își asumă luări de atitudine colective. Comercializarea publicațiilor FES nu este permisă decât cu aprobarea în scris a Fundației „Friedrich Ebert”.

Raportul de Stare a Țării 2021

09:00 Centrul Analitic Indepedent „Expert-Grup” și Fundația „Friedrich Ebert” Moldova au dat start ediției a noua a Conferinței MACRO 2021.

În deschiderea Conferinței MACRO 2021, Marcel RÖTHIG, reprezentantul ”Friedrich-Ebert-Stiftung” în Ucraina și Republica Moldova a declarat: „Anul 2021 este unul special pentru Moldova, având în vedere cea de-a 30-a aniversare de la independență. Raportul de Stare a Țării e la a 11-a ediție, tema specială a ediției din acest an fiind retrospectiva felului în care Republica Moldova s-a transformat de-a lungul anilor, cum a făcut față crizelor și a învățat din greșeli, dar și cum a valorificat oportunitățile. Având în vedere împlinirea a 30 de ani de la independență, scopul actualei ediții a MACRO este de a discuta concluziile cheie și lecțiile învățate din cei 30 de ani de independență a Republicii Moldova, cu accent pe analizarea succeselor și eșecurilor cheie, a oportunităților ratate și viitoare, precum și prioritățile țării pentru îmbunătățirea sistemelor economice, sociale și de guvernare” (...). Citește continuarea...

Marcel RÖTHIG, reprezentantul ”Friedrich-Ebert-Stiftung” în Ucraina și Republica Moldova 

09:05 Natalia Gavrilița, prim-ministra Republicii Moldova: „În acest moment Republica Moldova se confruntă cu mai multe crize, inclusiv regionale. Din perspectivă istorică, aceste crize au fost cele care ne-au învățat să progresăm. Lecțiile învățate de pe urma crizelor în ultimii 30 de ani sunt nevoia diversificării, implicării partenerilor și diversificării politicilor publice (...). E foarte important să schimbăm sistemul. Una dintre concluziile Raportului de Stare a Țării, pe care le susținem și noi, ca Guvern, este că cel mai mare eșec din ultimii 30 de ani este că cetățenii nu au încredere în stat și în faptul că instituțiile publice lucrează în beneficiul lor. Obiectivul nostru este că readucem încrederea și speranța unui trai mai bun pentru oameni, alături de familiilor lor, încredere care să tempereze valul de migrație” (...). Citește continuarea...

Natalia Gavrilița, prim-ministra Republicii Moldova

09:10 Adrian Lupușor, director executiv „Expert-Grup” a prezentat principalele teze din Raportul de Stare a Țării 2021 (RST): „Pe parcursul celor 30 de ani de independență, Republica Moldova nu s-a realizat din perspectivă de țară, stat sau chiar de națiune. Din perspectiva fiecăruia din cele trei concepte, Republica Moldova a rămas puternic fracturată până în ziua de azi”.

Adrian Lupușor, director executiv „Expert-Grup”

„Unul dintre principalele obstacole în creșterea economică este problema corupției și eșecurile de guvernare. Reformele au fost amânate constant din cauza populismului politicienilor”, a rezumat Adrian Lupușor concluziile raportului. „Ca și națiune, Republica Moldova, în cei 30 de ani de independență, încă nu s-a realizat în forma unei comunități de oameni ce ar fi în deplin consens privind identitatea și istoria, dar și - la fel de important - privind viitorul lor (de exemplu, conform Barometrului Opiniei Publice din 2021, 50% din populație consideră că Republica Moldova trebuie să se orienteze spre Uniunea Europeană, iar 33% - spre Rusia)” (...). Citește continuarea...

Descarcă RST 2021 (ro)  Download the SCR 2021 (en) 

09:30 PANELUL 1: „Reformele economice și sociale pe parcursul celor 30 de ani de independență: concluzii cheie și lecții învățate”

Valeriu Prohnițchi, director de program „Cercetare și metodologie”, Centrul Analitic Independent „Expert-Grup”: „Republica Moldova până în prezent nu s-a afirmat nici ca stat, nici ca națiune, nici ca țară. Iar crizele repetate și eșecul în asigurarea supremației legii au făcut din Republica Moldova unul din statele cele mai slab dezvoltate din regiune. Raporturile de stare a țării, elaborate pe parcursul anilor de Expert-Grup, au relevat principalele provocări pe care le-a avut Republica Moldova pe parcursul anilor” (...). 

Valeriu Prohnițchi a enumerat cele mai răsunătoare eșecuri cu care s-a confruntat Republica Moldova ca stat pe parcursul independenței, potrivit autorilor Raportului de Stare a Țării 2021:

1. Frauda bancară care a generat discuții mult mai grave – de la reglementarea sectorului bancar la felul în care funcționează instituțiile de securitate ale statului. Lovitura dată de frauda bancară a fost echivalentă cu 10-15 la sută din PIB și a însemnat cel puțin 5 ani de dezvoltare pierduțipentru Republica Moldova;

2. Colapsarea întreprinderilor de stat. Felul în care acestea au fost administrate în ultimii 30 de ani a pervertit sistemul democratic din Republica Moldova și a corupt elitele. Întreprinderile de stat au fost folosite pentru spălarea banilor. Politica corectă ar fi reducerea la minim a numărului acestor întreprinderi și administrarea acestora de manageri profesioniști;

3. Eșecul în asigurarea supremației legii. Acest lucru creează un disconfort constat în viața oamenilor. Pentru economie costurile de tranzacție sunt foarte mari, iar investițiile se fac greu. 

În același timp vorbitorul a enunțat principalele priorități pe care ar trebui să le aibă autoritățile în perioada următoare, pentru a pune țara pe calea dezvoltării sustenabile: - modernizarea sistemului educațional. Reforma trebuie să înceapă cu reformarea sistemului de pregătire a profesorilor; - recuperarea decalajului tehnologic. Și inclusiv în acest caz intervenția trebuie să înceapă în școală; - creșterea accelerată a productivității muncii. Este singura modalitate de a nu prăbuși sistemul de pensii și - adaptarea la schimbările climaterice. 

Oleg Serebrian, ambasadorul Republicii Moldova în Germania

Oleg Serebrian, ambasadorul Republicii Moldova în Germania: „Evoluția economică a Republicii Moldova în 30 de ani a fost legată de evoluția politică, ambele la fel de sinuoase și nehotărâte – ca într-un tangou argentinian: doi pași înainte și unul înapoi. Așa a fost și în reforme, iar lipsa de memorie instituțională ne-a jucat festa – dacă ne uităm la numărul reformelor contramandate, suntem un lider absolut în regiune (...). Pentru felul în care se dezvoltă o țară contează foarte mult și situația regională. Nu există țări care o duc bine în zone de haos. Republica Moldova s-a aflat din start într-o regiune turbulentă. Conflictul transnistrean a fost o pată nu doar din perspectiva securității, dar pentru imaginea credibilității Republicii Moldova – investitorii nu vin cu poftă într-o țară cu conflict înghețat ușor decongelabil (...)”. Citește continuarea...

Ion TIGHINEANU, președintele Academiei de Științe a Moldovei (AȘM)

Ion TIGHINEANU, președintele Academiei de Științe a Moldovei (AȘM): „Cercetarea are nevoie de condiții pentru a se dezvolta. Nu putem ieși cu sapa și hârlețul să elaborăm vaccinuri anti-Covid. În Republica Moldova cheltuielile pentru un cercetător sunt de 80 de ori mai mici decât în țările UE. Domeniul științei nu mai este atractiv pentru tineri. Nu există o infrastructură adecvată. În contextul dezvoltării unei economii inteligente, savanții pot contribui prin implicare în educație, la pregătirea cadrelor, la elaborarea de studii privind ecologia, securitatea energetică, securitatea alimentară și în alte domenii de interes pentru economia națională. Problema principală a perioadei de independență a fost faptul că investițiile străine directe nu au ajuns în Republica Moldova. Investitorii sunt atrași de stabilitate, transparență și potențial uman. La noi însă una din problemele cele mai mari a fost exodul oamenilor și a creierilor. În consecință, remitențele au devenit motorul de bază al creșterii economice. Și astfel, consumul a devenit principalul factor de creștere economică” (...). Citește continuarea...

Valentina Badrajan, directoare executivă a Fondului de Dezvoltare Durabilă Moldova, ex-viceministră a Finanțelor

Valentina Badrajan, directoare executivă a Fondului de Dezvoltare Durabilă Moldova, ex-viceministră a Finanțelor, la MACRO Conference: „Problemele cele mai mari care împiedică Republica Moldova să absoarbă asistența externă care îi este pusă la dispoziție sunt debirocratizarea instituțiilor statului și fortificarea capitalului uman. Avem exod și lipsă de profesioniști atât în sectorul public, cât și în cel privat. Nu poți într-o instituție publică să ai funcționari bine pregătiți și slab plătiți. Și dacă în programele internaționale sunt specialiști buni, ei trebuie să aibă parteneri egali în instituțiile publice, pentru a putea face reforme. Multă lume vorbește despre succesul reformelor în Georgia. Dar acolo a existat personal calificat cu salarii decente finanțate din asistență externă” (...). Citește continuarea...

Alexandr Muravschi, fost deputat în Parlamentul Republicii Moldova și fost ministru al Economiei

Alexandr Muravschi, fost deputat în Parlamentul Republicii Moldova și fost ministru al Economoei: „Problema cheie a Republicii Moldova pe perioada independenței sale au fost cadrele – în sistemul public trebuie să fie un aparat profesionist. Trebuie oprită practica prin care fiecare guvernare schimbă garnitura. 90 la sută din succes sunt asigurate de oameni profesioniști în aparatul de stat. Dacă nu rezolvăm acest aspect, nu vom avea o creștere economică care să schimbe realitățile din Republica Moldova”, a declarat la Chişinău Alexandr Muravschi, fost deputat în Parlamentul Republicii Moldova,fost ministru al Economiei (...). Mentalitatea nu poate fi schimbată nici măcar în trei decenii. Vin generații noi, puterea actuală are mai mulți oameni tineri care sunt dispuși să facă mai puține compromisuri. Societatea se schimbă și rămân optimist (...)”. Citește continuarea...

12:30 PANELUL 2:  Ce urmează de făcut? Perspective de dezvoltare bazate pe lecțiile învățate în cei 30 de ani de independență

Stas Madan, economist superior, Centrul Analitic Independent „Expert-Grup”

Stas Madan, economist superior, Centrul Analitic Independent„Expert-Grup”: „În medie, doar 18 afaceri din 100 au supraviețuit independenței, și doar 7 la sută dintre companiile din Republica Moldova consideră că mediul de afaceri este unul echitabil. În rândul agenților economici și investitorilor există un sentiment pronunțat de insecuritate a proprietății și de justiție selectivă. Iar unul dintre aspectele importante pentru a reuși schimbarea în Republica Moldova este și moralitatea – e important să existe instituții democratice care să fie guvernate nu doar de legi, ci și de simțul moralei și al datoriei”. 

„Frica și incertitudinea sunt cele mai mari pericole și marchează investitorii și dezvoltarea în Republica Moldova. Firmele evoluează extrem de lent în ceea ce privește creșterea afacerilor, accesul la finanțe este foarte limitat, agricultura este fărâmițată, în industrie avem fenomenul de-industrializării, ca o caracteristică a tranziției. Dacă în 1990 industria era de 40 la sută, acum mai are 10-12 la sută din PIB. Republica Moldova este poziționată în verigile inferioare ale lanțurilor valorice internaționale. De exemplu, în industria textilă 80 la sută este activitatea în regim lohn, cea mai inferioară verigă din industrie” (...). Citește continuarea...

Sergiu Gaibu, ministru al Economiei al Republicii Moldova

Sergiu Gaibu, ministru al Economiei al Republicii Moldova: „Actuala guvernare lucrează foarte mult la partea de soluții pentru problemele acumulate de Republica Moldova în cei 30 de ani de independență. Autoritățile au de administrat simultan câteva crizele concomitente – cea instituțională, cea legată de noul val de Covid și criza gazelor (...). Noi, ca țară, avem nevoie critică de creșterea numărului locurilor de muncă. Doar 40 la sută din populația activă este angajată în activitate economică, față de o medie de peste 70 la sută în UE. Acest lucru duce la faptul că bugetul de stat are din ce în ce mai puține resurse pentru a acoperi necesitățile. Pentru anul 2022, Bugetul de stat va cheltui 33 de miliarde de lei din totalul de 80 de miliarde pentru priorități sociale” (...). Citește continuarea...

Marcel Spatari, ministru al Muncii și Protecției Sociale al Republicii Moldova

Marcel Spatari, ministru al Muncii și Protecției Sociale al Republicii Moldova: „Avem nevoie de locuri de muncă productive și social responsabile. Nu orice loc de muncă nou creat este bun pentru dezvoltarea Republicii Moldova. Trebuie să ridicăm nivelul lanțurilor valorile, astfel încât să nu prestăm doar cele mai puțin calificate servicii (...). În societate există dezamăgire și prea puțin optimism. Putem vorbi despre o „rinocerizare” împotriva guvernării și a oricărei inițiative a Guvernului. Oamenii reacționează foarte agresiv, iau în furci orice inițiativă a guvernării. Pentru a depăși această situație trebuie să comunicam mai bine și mai mult politicile și abordările noastre” (...). Citește continuarea...

Pentru a asigura dezvoltarea Republicii Moldova, avem nevoie de forță de muncă calificată. Avem probleme cu investitorii care refuză sau reduc din investiți pentru că nu găsesc forță de muncă” (...).

Dona Școla, coordonatoare națională a programului de țară, Organizația Națiunilor Unite pentru Dezvoltare Industrială

Dona Școla, coordonatoare națională a programului de țară, Organizația Națiunilor Unite pentru Dezvoltare Industrială: „În acest moment în Republica Moldova lipsește un contract social între firme și stat. Avem nevoie un sistem de protecție socială durabil, iar ca să-l obținem trebuie create parteneriate public-private viabile (...). De exemplu, în faimosul Park IT sunt firme care nu achită impozite și sunt favorizate în fața altor companii care plătesc impozite. Angajații lor sunt discriminați, mulți dintre ei emigrează din această cauză. Este o dilemă , o disonanță între interesul companiilor și cea a societății. Pe plan intern deficitul comercial este foarte mare: importurile cresc inclusiv din remitențe și acest lucru nu este sustenabil. Trebuie să facem ceva pentru revizuirea consumului (...)”. Citește continuarea...

Ana Mihailov, directoarea Friedrich Ebert Stiftung Moldova, la MACRO Conference

Ana Mihailov, directoarea Friedrich Ebert Stiftung Moldova: „În această perioadă de 30 de ani de independență, multiplele documente strategice sectoriale nu ne-au ajutat prea mult să avansăm și să ne dezvoltăm ca țară. Economia moldovenească rămâne în continuare decimată de economia informală și fenomenul „salariilor în plic, de inechitățile sociale în creștere, de incapacitatea de a furniza locuri de muncă decente și de alte fenomene care s-au cronicizat și au perpetuat, ținând dezvoltarea țării în loc. 

Într-un an aniversar, în care țara noastră a marcat 30 de ani de la independență, ne-am propus să realizăm o retrospectivă a principalelor succese, dar și eșecuri, înregistrate de-a lungul acestor trei decenii, care au influențat dezvoltarea economică și socială a țării noastre, inclusiv a calității guvernanței care în Republica Moldova a avut un impact semnificativ asupra ritmului de dezvoltare a țării și de realizarea reformelor sistemice.

Salariul minim rămâne cel mai mic din regiune, înregistrând un regres constant în ultimii ani în raport cu salariul mediu pe economie. În timp ce acesta este privit de către unii drept un avantaj competitiv al țării noastre, acest salariu care nu acoperă nici măcar minimul de existență plasează zeci de mii de salariați sub limita sărăciei în condițiile unei protecții sociale tot mai precare” (...). Citește continuarea...

Mesajele cheie ale Raportului de Stare a Țării 2021, Adrian Lupușor

Descarcă aici

Prezentare Panel II, Stas Madan

Descarcă aici

VOX Populi, panel I: Reformele economice și sociale pe parcursul celor 30 de ani de independență: concluzii cheie și lecții învățate 

VOX Populi, panel II: Ce urmează de făcut? Perspective de dezvoltare bazate pe lecțiile învățate în cei 30 de ani de independență

Urmăriți o galerie foto de la ediția a noua a Conferinței MACRO 2021.